Treceți la conținutul principal

Expeditie pescareasca la Sulina in martie 2014

Am planuit aceasta aventura inca din toamna anului trecut si am incercat sa gandesc desfasurarea ei cat mai in amanunt dar am depins de vreme, de perioada de prohibitie si de flerul meu de pescar iar in final am hotarat ca pe 18 martie sa pornesc spre Sulina. De ce Sulina? Pentru ca eu o stiam, vazusem potentialul ei pentru un pescar de avat si mai visam si la o partida de scrumbie pe mare...
Am pornit la drum impreuna cu alti prieteni pescari, cu masinile lor, prieteni care ne-au insotit pana in Sulina unde drumurile noastre s-au despartit, ei pescuind preponderent la crap.
Sulina este pentru mine un loc deosebit, un orasel simpatic cu oameni destul de calzi si prietenosi, cu locuri salbatice, plaja, mare, Dunare, canale si lacuri, ce mai, un rai pentru pescar dar si pentru turist. Un rai pentru cei care isi doresc un astfel de loc, mai putin aglomerat si care iubesc natura.
Bagajele cu care am pornit la drum au fost un rucsac militar ( ranita ) si altul mai mic, cel mare carat in spate si cel mic in fata plus  in maini doua lansete, un bidon cu apa...

Am folosit un cort de vara, cu o singura fata, o saltea gonflabila, o barcuta gonflabila pentru o persoana si un sac de dormit, cateva haine groase, cateva conserve, o sticla cu apa, doua jumatati cu palinca, naluci si muste artificiale. Am petrecut in Sulina 8 zile timp in care am reusit sa merg pe jos cu tot bagajul mai bine de o suta de kilometri, poate mai mult decat programasem si sunt mandru ca am reusit acest lucru. Oamenii cu care am interactionat au avut in general dubii cu privire la ideea mea de a sta cu cortul in martie si de a mai prinde si peste dar in final cred ca eu am fost cel care a castigat.
Vremea a fost destul de dura, a fost frig, ceata, innorat mai tot timpul, si vant puternic si rece. Intr-un moment cand la munte erau 23 grade la Sulina temperatura resimtita de organism era de 4 grade.
Cortul facea condens puternic noaptea si de cele mai multe ori aveam senzatia ca dorm afara in iarba, cu roua cazandu-mi pe fata, si oricat de obosit as fi fost, noaptea parea ca nu se mai sfarseste. Cel mai mult in noptile alea m-am visat in locuri insorite, tavalit prin nisipuri fierbinti...
Mi-am propus ca hrana principala sa o constituie pestele, in primul rand pentru a nu cara multa mancare. Am avut la mine un cutit cu care curatam pestele si putina sare pentru a-i da un pic de gust dar nu multa ca sa nu beau prea multa apa fiindca si apa ocupa spatiu si ingreuna bagajele.
Curatam de regula cate un avat si il puneam direct pe jar cu solzii in jos, il tineam asa pana sfaraia bine apoi il intorceam invers ca sa se friga putin si carnea si iesea o bunatate! Rosioara mai mare o desfaceam si o prindeam in tepuse de salcie pe care le infigeam in pamant in jurul focului iar obletii ii puneam pe tepusa cate 10-30 bucati iar „montura” o puneam pe jar...
Nu e usor sa gatesti, fara tigaie, pe lemn de salcie care nu tine jarul sau la foc de stuf dar asa cum am facut eu a fost perfect si mesele au fost adevarate delicii.
Recomand tuturor astfel de mese in natura.
Bonusul culinar a fost gasirea urzicilor pe care le-am fiert intr-o cutie de bere purtata in bagaj tot timpul  ( plina initial ) in ideea fierberii de apa pentru ceai. Fiertura de urzici a fost deasemeni un deliciu.
Pe facebook, un carcotas imi spunea vazand pozele cu urzicile si obletii pe jar, ca daca am de gand sa fac pe supravietuitorul, e posibil sa nu mai apuc cea de-a opta zi. Simpatic. I-am transmis ca in felul in care el se hraneste in Bucuresti cu parizer si carne de pui, e posibil ca el sa poata fi considerat un adevarat supravietuitor iar eu un om normal.
Defapt eu nu mi-am propus sa fac supravietuire, am incercat doar sa face sederea acolo mai ieftina si mai usoara si pe cat posibil sa traiesc cateva zile cat mai aproape de natura.
Am cutreierat zona Sulinei de la un capat la celalalt si de pe un mal pe altul de cateva ori si am adunat multe amintiri, am cunoscut multi oameni draguti, am prins gramezi de pesti, i-am invatat pe cei interesati cum se prinde avatul cu streamer in apa rece, sau obletii ori rosioarele cu musca artificiala.
Toti pestii nostri au fost prinsi cu momeli artificiale, muste si pare logic sa fie asa, cum
ne-ar fi stat oare cu sacii de rame ori TTX in spinare ( ranjet satisfacut ). Majoritatea localnicilor consuma zilnic peste si cand am vazut ca isi doresc pestele prins de mine m-am bucurat si mi-am facut un scop din a prinde si a le oferi pestele. Desigur am avut de carat mai mult dar a meritat. Am primit de la ei in schimb cate o masa calda, bors de peste, chiftele, sau alte diverse favoruri cum ar fi transport gratuit cu masina, dulciuri... Un batran plangea de bucurie si chiar a tinut mortis sa faca poza cu mine iar comandantul unui spargator de gheata m-a invitat sa ii vad nava..

Scrumbie nu am reusit sa prind, nu au reusit nici ceilalti pescari fiindca marea a fost foarte agitata si chiar daca s-ar fi incumetat careva sa intre cu barca, valurile i-ar fi facut praf plasele. Cu multe interventii am reusit sa cumpar cateva bucati ca sa fac pe jar de pofta. Pescuitul practicat la avat a fost unul destul de extrem si dupa 3-4 zile de mulinat cu greutati de 20-25 grame in curentii puternici ai Dunarii mulinetele au inceput sa dea semne de oboseala. Am avut la mine ulei si le-am uns zilnic, mai ales la galet unde atat forta recuperarii cat si numarul mare de rotatii au inceput sa lucreze desi am folosit mulinete noi.
Locurile bune in care am pescuit si am prins mult avat sunt destule dar voi enumera aici pe cele mai importante. Pe malul drept adica cel cu orasul primul loc este gura de varsare a canalului de langa pensiunea Mila 2. Avatului ii plac la nebunie confluentele apelor limpezi cu cele tulburi unde pot crea ambuscade usor. Domnul Relu, patronul pensiunii Mila 2 a fost la fel de dragut si m-a ajutat cu incarcarea telefoanelor fiindca am campat cateva nopti langa pensiune pe malul Dunarii. Sa nu ocoliti pensiunea asta, conditiile sunt foarte bune!
Urmatoarele locuri sunt pe canalul de la plaja si sunt in ordine, gura de varsare in Dunare care e la fel de buna ca si cea de langa Mila 2 dar mult mai greu accesibila, podul dinspre plaja, cascada din dreapta podului si gura de varsare din mare. Mai jos, pe Dunare, sunt sparturile din Bara Sulina dar acestea pot fi abordate doar din barca.
Pe malul stang curenti puternici veti gasi la gurile celor doua canale, in dreptul podurilor metalice dar in general avatul e prezent peste tot pe langa maluri, printre barci sau vapoare. Eu am avut doua reprize foarte bune in care am reusit sa prind peste 100 bucati in 40-50 minute. Un loc a fost pe malul stang, in golful din amonte de al doilea canal iar celalalt pe malul drept langa bazinul mare printre cele doua epave. Si partida din ultima seara de la Mila 2 alaturi de domnul Daniel si prietenii lui a fost o reusita, mai ales ca am traversat canalul cu o barca oferita de domnul Relu si am pescuit exact in zona unde avatii aveau cea mai mare activitate. Malul stang al Dunarii e un loc mai pitoresc si merita sa il vizitati, sunt cherhanalele unde densitatea constructiilor si ambarcatiunilor aminteste de canalele chinezesti. Exista o statie unde o barca trece zilnic dintr-o parte in cealalta cu un leu calatoria. Maxi-taxi in extra sezon e cam greu de vazut desi cursele lui regulate ar trebui sa fie la un interval de 30 minute iar in sezon de 10 minute. Taxiurile sunt baza transportului local si chiar daca unii au criticat aparitia lor, va asigur ca sunt foarte utile. Daca doriti sa va duceti un autoturism sau o rulota in Sulina, exista o cursa regulata, joia de fel, care duce marfa de la Tulcea in toate porturile pana in Sulina si costul e undeva la 150 ron dar trebuie vorbit din timp. M-am confruntat si cu lucruri mai putin placute in timpul sederii in Sulina dar prefer sa nu postez aici imagini cu ele, le voi mentiona doar pentru a trage un semnal de alarma. 
Cea mai urata priveliste am gasit-o in zona gropii de gunoi, defapt o intindere de cateva hectare plina cu toate deseurile posibile, imprastiate de caini, cai, vaci si de vant pe alte cateva hectare. Locatia este de la podul dinspre plaja, pe drumul ce duce de-a lungul canalului in stanga circa 2-3 kilometri. Este foarte urat pentru un loc ce se afla in rezervatia biosferei si se vrea a fi o ultima frontiera a naturii salbatice sa nu se gaseasca solutii. Cred ca in ultima instanta nemtii ar fi carat gunoiul saptamanal cu o barja undeva unde este o groapa ecologica, Tulcea, Braila....
Daca vrei sa mergi pe tarmul marii de la plaja catre Bara Sulina iarasi vei gasi o fasie lata de vreo 20 metri plina de deseuri pe toata aceasta lungime si apoi la fel pe drumul spre statia meteo. Sunt convins ca un turist strain ar merge pe aceste trasee si ca nu ar intelege nepasarea noastra. Macar in sezon ar fi bine sa se mai cosmetizeze putin zona.
M-am indragostit de Sulina, probabil pe viata si voi cauta sa revin oricand pentru liniste si pescuit.



Nu uitati, www.muste-artificiale.shopmania.biz
magazinul nostru cu muste artificiale
www.musca.ro locul unde ne bem cafeaua zilnic.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pescuit civilizat in Delta Tisei din Ungaria

REGULAMENT DE PESCUIT IN DELTA TISEI DIN UNGARIA !!!

Stimate coleg pescar!
Împreună cu dvs. ne-ar plăcea să îmbogățim fondul piscicol al lacului Tisza-tó pe care dorim să-l protejăm pentru ca împrejurimile sale să fie cât mai nepoluate și atractive. Pescarul adevărat prinde pești prin mijloace sportive, metode reglementate și îi tratează cu blândețe. Nu trebuie să uităm când pescuim nici de faptul că peștii sunt ființe sensibile, cărora nu trebuie să le producem suferințe inutile. Reglementările (restricțiile) introduse de noi servesc doar la menținerea fondului piscicol.
Facem apel la dvs. să contribuiți la asigurarea pentru cât mai mulți pescari a unor capturi prin mijloace şi metode sportive, raportarea cu considerație la pești, petrecerea timpului liber dând dovadă de cultură, relaxarea în natură, protejarea mediului acvatic și de mal. Vă invităm să ne fiți parteneri în atingerea acestor deziderate, să ne solicitați sprijinul, iar dacă se întâmplă să constatați ceva de natură contr…

Pescuitul avatului primavara

Cu totii asteptam primavara cu nerabdare din diverse motive dar cand vine vorba de pescuit nerabdarea atinge cote maxime. Dar ce inseamna primavara atunci cand pescuim? Ce inseamna celelalte anotimpuri?
     Fiecare specie de peste are particularitatile ei si se observa ca in functie de metabolism incepe sa se hraneasca mai devreme sau mai tarziu. Nu o sa discut acum cazurile in care in diverse bazine private de pe la Dunavat am prins crapi in februarie sau pe canalul de apa calda de la Cernavoda vaduvita tot in februarie, si voi lua in calcul o statistica facuta pe baza rezultatelor mele in ultimii 5 ani de cand le monitorizez cu precizie in conditii de viata naturale si pe ape libere. Ca variabile am tinut cont de data calendaristica, cote ( Dunare ), temperatura in aer si apa, presiunea atmosferica.

 Literatura aparuta din abundenta pe internet spune ca avatul incepe sa iasa dupa hrana atunci cand apa trece de 6 grade dar practica mea mi-a aratat ca 10 grade e punctul in care …